CASA „BUNA MICĂ”

Casa bunicii are ea însăși o poveste care m-a inspirat să realizez acest proiect. După cum îi spune și numele, casa a fost a bunicii mele, care a fost un model pentru mine, model de perseverență și determinare. Bunica mea, copil fiind, s-a imbolnăvit de poliomielită, care a afectat-o și a rămas cu un picior nedezvoltat, fiind încadrată la handicap de gradul I cu însoțitor. Ea nu și-a abandonat fiica, ba mai mult, după moartea surorii ei, cei cinci copii ai acesteia au rămas tot în grija ei, astfel ocupându-se de șase copii. Pentru a-i crește, nu a cerșit și nici n-a stat la mila oamenilor, ci a muncit, a cusut la mașină pentru a asigura traiul familiei. Apoi, pentru a se descurca mai bine în îngrijirea copiilor, a renunțat și la cârje, deplasandu-se practic prin târâre. Era o femeie veselă, care aduna oamenii în jurul ei și care iubea foarte mult copiii. De aceea, în amintirea ei și în casa pe care ea a îngrijit-o, voi implementa activități care au ca scop păstrarea tradițiilor și obiceiurilor prin activitățile pe care bunica mea le făcea pentru a asigura traiul zilnic.